Nostalgia
Toamna nu putea să treacă fără să îi inspir-expir acel iz de odinioară care întotdeauna îmi trezește un fel de dor contemplativ, deloc în ton cu stilul meu pragmatic cu care ultimii ani m-au învățat că e bine să fac față vieții. Pur și simplu mă minunez de câte o săptămână călduță, în miez de octombrie-noiembrie, în care toată atmosfera însorită și foșnitoare de afară mă scoate și pe mine din cercul gândurilor centrate pe a face și-mi dă o împăcare doar cu a fi; mă mișc mai calm decât de obicei, stau într-o observație mai relaxată și uneori ajung chiar să resimt mai puțin impactul stresului de zi cu zi. Who dis?
(English version, below)
Suntem probabil codați în așa fel încât să mai putem cuprinde cu mintea semnalele naturii din jur, să ne mai lăsăm întrucâtva influențați, chiar și din spatele etajelor de beton, de schimbarea anotimpurilor din clima noastră temperată, care aduce o ocazie de a contempla ceea ce a fost realizat în perioada trecută și a ne lua o binemeritată pauză, chiar dacă doar una afectiv-simbolică, odată cu retragerea întregului ecosistem spre iarnă. Desigur, pauze reale nu există în stilul de viață actual, dar orice pretext de a încetini puțin ritmul grijilor și de a deplasa focusul pe amintirile plăcute este binevenit.
Despre amintirile frumoase și rolul lor în starea de bine voi schița mai jos o scurtă introducere, pentru oricine mai avea nevoie de o invitație la vals cu propria minte către “vremurile bune de altădată”, adică spre rezervele personale de interpretări pozitive ale unor fapte trecute, care ne pot ajuta să vedem și lucrurile prezente într-o lumină mai lină.
Există o legătură puternică, dovedită științific, între evocarea amintirilor plăcute și gradul de satisfacție resimțită în viața cotidiană. Aparent, cu cât reușești mai mult să te cufunzi în propriile imagini mentale frumoase din trecut, cu atât ești mai capabil de a savura evenimentele pozitive care ți se întâmplă în prezent și, deci, de a considera că duci o viață bună. Gradul de adaptare la experiențele din prezent și de autoprotecție față de lucrurile negative care ți se întâmplă crește și el, pe măsură ce reușești să faci din amintirile plăcute o practică intenționată. Cele mai bune rezultate în creșterea fericirii au fost observate la cei care au folosit imagini mentale, urmați de cei care își centrează contemplația nostalgică asupra unor suveniruri fizice (fotografii, obiecte personale etc.).
Dacă ruminația (contemplarea repetată a unor experiențe negative și a gândurilor despre ele) are consecința de a-ți slăbi apărarea în fața stresului și te poate face vulnerabil la boli cardiovasculare, mai ales în cazul unui anumit tip de personalitate, nostalgia (întoarcerea atenției spre experiențele pozitive) are efectul opus, de fortificare a stimei de sine și, probabil, chiar a sănătății fizice.
Cu copiii noștri, am un obicei care ne-a devenit tare drag, de pe la vârsta lor de 2-2.5 ani: seara, înainte de culcare, cuibăriți împreună sub pătură, depănăm timp de câteva minute “povestea zilei”, cu accent pe lucrurile frumoase care s-au întâmplat (în situația optimă în care am reușit să le rezolvăm pe cele mai puțin frumoase înainte să ajungem la somn). Băiețelul meu a preluat parcă instinctiv acest obicei și mă întreabă deseori, din proprie inițiativă: “Mommy, did you have a fun day?” Desigur, pentru el highlighturile zilei înseamnă că s-a cățărat într-un loc nou prin parc, sau că a făcut o activitate interesantă cu colegii de la grădiniță, sau chiar că i-au plăcut clătitele de la cină – lucruri grozav de importante pentru un băiețel de 4 ani. Este un fel plăcut de a-i trimite spre vis cu o stare pozitivă, iar dacă mai târziu, în viața lor, toată această narare de acum îi va ajuta să-și amintească mai multe detalii despre propria copilărie, voi avea un motiv în plus de bucurie.
Ne amintim de lucruri trecute, dar cum rămâne cu crearea de noi amintiri plăcute, ca să ne încarce bateriile din viitor? A căuta experiențele frumoase este doar o latură a monedei. Cealaltă, una foarte importantă, este cea în care ești capabil să le recunoști atunci când le trăiești, și să le savurezi fără să-ți scape printre degete. În felul acesta, te poți bucura de viață de două ori: prima dată atunci când treci prin momentele plăcute și apoi (la infinit) atunci când ți le amintești.
Despre cum să fii cât mai prezent în clipa actuală și să extragi din ea dulceața la maximum posibil, voi mai scrie, cu alte ocazii – atunci când voi simți că mi-am însușit și eu această lecție la un nivel decent. Până atunci, voi încheia cu citat de pus sub o frunză de toamnă:
“În cele mai fericite amintiri din copilărie, părinții noștri erau și ei fericiți.” (Robert Breault)
Surse citate:
https://link.springer.com/article/10.1007/s10902-005-3889-4
Nostalgia
Autumn couldn't pass without me inhaling-exhaling its old scent that always awakens a kind of contemplative longing in me, not at all in tune with my pragmatic style, which the last years have taught me to face life with. I simply marvel at a random warm week in the middle of October-November, when the sunny and bustling atmosphere outside pulls me out of the circle of thoughts centered on doing and gives me a reconciliation with just being; I move more calmly than usual, sit in a more relaxed observation, and sometimes even feel less of the impact of everyday stress. Who dis?
We are probably coded in such a way that we still take in the signals of nature around us with our minds; we still let ourselves be somehow influenced, even from behind the concrete floors, by the change of seasons in our temperate climate, which brings an opportunity to contemplate what has been accomplished and to take a well-deserved break, even if only an affective-symbolic one, with the withdrawal of the entire ecosystem towards winter. Of course, real breaks do not exist in today's lifestyle, but any excuse to slow down the pace of worries and shift the focus to pleasant memories is welcome.
About beautiful memories and their role in well-being, I will outline a short introduction below for anyone who still needs an invitation to waltz with their mind to the "good old days", i.e., to the personal reserves of positive interpretations of past events, which can help us see the present things in a smoother light.
There is a strong, scientifically proven link between recalling pleasant memories and the degree of satisfaction felt in everyday life. The more you immerse yourself in your beautiful mental images of the past, the more you can enjoy the positive events that happen to you in the present and, therefore, consider yourself living a good life. The degree of adaptation to present experiences and self-protection against negative things that happen to you also increases as you turn pleasant reminiscence into an intentional practice. The best results in increasing happiness were seen in those who used mental imagery, followed by those who focused their nostalgic contemplation on physical keepsakes and memorabilia (photos, personal items, etc.).
If rumination (the repeated contemplation of negative experiences and thoughts about them) has the consequence of weakening your defenses against stress and can make you vulnerable to cardiovascular disease, especially in the case of a particular personality type, nostalgia (turning attention to positive experiences) has the opposite effect of strengthening self-esteem and perhaps even physical health.
With our children, I have a habit that has become very dear to us since they were 2-2.5 years old: in the evening, before bed, nestled together under the blanket, we tell the "story of the day" for a few minutes, with an emphasis on the nice things that happened (in the optimal situation where we managed to solve the less nice ones before we got to sleep). My little boy took over this habit instinctively and often asked me, on his own initiative: "Mommy, did you have a fun day?" Of course, the day's highlights for him mean that he climbed a new place in the park, did an engaging activity with his classmates at kindergarten, or even liked the pancakes at dinner - essential things for a little 4-year-old boy. It's an excellent way to send them off to sleep on a positive note, and if later in their lives, all this telling helps them remember more details about their childhood, I'll have an extra reason to be happy.
We remember things from the past, but what about creating new pleasant memories to recharge our batteries in the future? Seeking the beautiful experiences is only one side of the coin. The other, a very important one, is where you can recognize them amid experiencing and enjoy them without letting them slip through your fingers. In this way, you can enjoy life twice: the first time you go through the pleasant moments and then (ad infinitum) when you remember them.
I will write about how to be as present as possible in the present moment and extract the sweetness from it as much as possible on other occasions - when I have learned this lesson at a decent level. Until then, I will end with a quote to put under an autumn leaf:
"In our happiest childhood memories, our parents were happy too." (Robert Breault)
Cited sources:
