Golden Times - Our Journey To Becoming Parents

(varianta în limba română, mai jos)

We had to carefully pick our time to start thinking about a baby, taking into account many variables outside of our own will - which was a curse and a blessing, somehow.

Once we did start thinking, we hit the wall of being unable to conceive. After one chemical pregnancy (a miscarriage at 5 weeks), it took what seemed like forever to conceive again. Worries grew, and so did our feelings of inadequacy rooted in our deep longing to finally become parents, which, when prolonged, can curiously turn everything else in life quite bleak and pointless. And guess what? Stress is not your best pal when it comes to fertility.

The inability to become or remain pregnant can determine a great deal of psychological and emotional distress for both partners, as well as financial difficulties for those couples who choose to undergo fertility treatments. (1)

Indeed, infertility is not a life-threatening issue or a sudden violent occurrence, which one may think of as a typical cause for PTSD. However, it is still considered a stressful life experience for couples. Why is that? Here are some explanations.

• The top traits of life events that can turn into stressful experiences are lack of controllability, lack of predictability, major changes in lifestyle, and internal conflict. Infertility ticks all of these boxes. Typical reactions to infertility include shock, sadness, depression, anger and frustration, loss of self-esteem and self-confidence, and a general loss of sense of control. (2)
• According to the cognitive theory of stress, three types of negative thoughts make people more prone to a reaction of helplessness and depression in the face of stressful events: if they attribute subjective causes to the event (“It’s my fault”), if they think the stressful situation is stable (“It will last forever”), and if the stressful thing is global (it affects more than one area of their life). We found ourselves delving into all of these thought patterns.
• Furthermore, there is a great deal of emotional concealing for infertile couples, who face social pressure and comments from family members or friends who provide their views or suggestions, which can cause further distress. My “favorite” type of comment in those times was: well, just relax; it will happen eventually - it’s fun to keep trying, right? Yeah, right. 

All this effort to conceal your emotions and carry on is very taxing – quite frankly, it’s exhausting. The situation had taken a significant toll on our general mental performance during those times. We found it more challenging to focus, to mobilize our energy for daily tasks, and to set goals for the future.

When I finally got pregnant with our first child (and stayed pregnant), we were overjoyed. It was not an easy pregnancy, but one filled with ups and downs: a threatened miscarriage in the first trimester, a worrisome result at the 11 weeks NPT, an episode of me fainting on the sidewalk, a true knot in the umbilical cord, which was observed only at birth (my boy had been so energetic while in utero that he managed to tumble around and tie his umbilical cord around itself at some point, which can happen once in every 100,000 births and cannot be detected via ultrasound; a condition that is sometimes fatal, other times benign.) After all this carousel, he is finally here! Our first rainbow baby.

And our little lady? She is a pandemic baby - not by accident, but by plan. We had every intention to have her as close as possible to her brother, so 1 year and 9 months later, in the middle of the second pandemic wave, she was born healthy and happy, filling the room and the world with the power of her tiny voice. The second rainbow in our life.

Such a journey! Looking back, what I'd tell my past self and what I'll tell everybody who's still in the trenches is to be patient and forgiving as the time of joy will come. When? We can't know. In what way? We don't know, either. It may be just like you've envisioned, 180 degrees opposite, or any other nuance in between. The secret (that I'm still learning, too) is to navigate this uncertainty with an open heart for new possibilities. After all, whatever is certain in life, apart from death?

So many people in this situation have similar stories, yet everyone's is different and challenging in its own way. When you're there, trying to no fruition, or maybe after a loss or several ones, it's easy to fall prey to the mental trap of despair, thinking about That Special Someone you don't have, which is the baby you most dearly want. And that's a very lonely and grey pit I know all too well.

Another way you can think of it is: look around you - what DO you have? You may have a loving partner that you bonded with all the more since this trying journey began. Did you discover new ways to be with them, rituals, or ways to make each other feel special? You may have a new sense of your personal power after all the hardships you've endured. Do you have a new way of talking to yourself as the warrior that you are?

Many unexpected gains can result from such challenging times. Yes, all of these may seem small in comparison to the weight you are carrying. But! There's no way to put a value on matters of the heart, such that some gain is less valuable than another. It's simply whatever helps to make you happy and help you go on. And at some point, you'll realize what a strong person you have become.

And to everybody else, I cannot stress this enough: don't ask couples when they will have kids. You may never know the real toll this road can take.

🎶 To everything there is a season, and a time to every purpose under Heaven.

Cited references:

(1) “The Complex Relationship Between Infertility and Psychological Distress”, https://doi.org/10.3892/etm.2021.9737 (G. Simionescu, B. Doroftei, R. Maftei, B. Obreja, E. Anton, D. Grab, C. Ilea, C. Anton)

(2) “Atkinson & Hilgard’s Introduction to Psychology”, XI edition, University of California, San Diego

RO:

Vremurile de aur - Despre cum am devenit părinți

Anotimpul roadelor a venit, în sfârșit, și pentru noi. Suntem acum părinți (ai unui băiețel și ai unei fetițe). Dar am avut de parcurs un drum lung și greu până să ne putem bucura acum de lumina acestui sezon – o călătorie de ani de zile chiar, plină de suișuri și coborâșuri.

A trebuit să ne alegem cu atenție momentul în care să începem să ne gândim la un copil, ținând cont de multe variabile aflate în afara propriei noastre voințe – ceea ce a fost și blestem și binecuvântare, într-un fel.

Odată ce am început să ne gândim, ne-am lovit de un nou și neașteptat zid: incapacitatea de a concepe. După o sarcină chimică (un avort spontan la 5 săptămâni), ni s-a părut că a durat o eternitate până să concepem din nou. Grijile au crescut, la fel și sentimentele noastre de inadecvare înrădăcinate în dorința profundă de a deveni în sfârșit părinți, care, atunci când se prelungesc în timp, pot transforma toate celelalte lucruri din viață în ceva destul de sumbru și lipsit de sens. În plus, evident, stresul nu este cel mai bun prieten al tău când vine vorba de fertilitate.

Incapacitatea de a obține sau de a păstra o sarcină poate determina o mare suferință psihologică și emoțională pentru ambii parteneri, precum și dificultăți financiare pentru acele cupluri care aleg să se supună tratamentelor de fertilitate. (1)

Desigur, infertilitatea nu este o problemă care pune viața în pericol, nici vreun eveniment brusc și violent, care să poată fi văzut ca o cauză tipică pentru PTSD. Cu toate acestea, ea este considerată o experiență de viață stresantă pentru cupluri. De ce se întâmplă asta? Iată câteva explicații.

• Principalele caracteristice ale evenimentelor de viață care se pot transforma în experiențe stresante sunt: lipsa de controlabilitate, lipsa de predictibilitate, schimbările majore cauzate în stilul de viață anterior, cât și conflictul intern generat. Infertilitatea bifează toate aceste casete. Reacțiile tipice la infertilitate includ șoc, tristețe, depresie, furie și frustrare, pierderea stimei de sine și a încrederii în sine, cât și pierderea generală a simțului controlului. (2)
• Conform teoriei cognitive a stresului, trei tipuri de gânduri negative fac oamenii mai predispuși la o reacție de neputință și depresie în fața evenimentelor stresante: dacă atribuie cauze subiective evenimentelor („E vina mea”), dacă se gândesc la situația stresantă ca fiind stabilă în timp („Va dura pentru totdeauna”), sau dacă aspectul stresant este global (afectează mai multe arii ale vieții lor). Noi ne-am trezit cufundați în toate aceste tipare de gândire.
• În plus, există multă disimulare emoțională pentru cuplurile infertile, care se confruntă cu presiuni sociale și comentarii din partea membrilor familiei sau a prietenilor care își oferă opiniile sau sugestiile, ceea ce poate provoca o suferință suplimentară. Tipul meu de comentariu „preferat” în acele vremuri era: relaxează-te; se va întâmpla în cele din urmă - e plăcut să încercați în continuare, nu? Da, sigur.

Tot acest efort de a-ți ascunde emoțiile și de a merge înainte este foarte obositor – sincer, este epuizant. Situația a avut un impact semnificativ asupra performanței noastre mentale generale în acele vremuri. Ne-a fost mai dificil să ne concentrăm, să ne mobilizăm energia pentru sarcinile zilnice și să ne stabilim obiective pentru viitor.

Când am rămas în sfârșit însărcinată cu primul nostru copil (și am putut păstra sarcina), ne-am bucurat nespus. Nu a fost o sarcină ușoară, ci una plină de suișuri și coborâșuri: o amenințare de avort spontan în primul trimestru, un rezultat îngrijorător la testul de screening genetic prenatal de la 11 săptămâni, un episod în care am leșinat pe trotuar, un nod în cordonul ombilical, care a fost observat doar la naștere (băiatul meu fusese atât de energic în timpul vieții intrauterine încât a reușit să facă o tumbă și să-și lege cordonul ombilical în jurul lui însuși la un moment dat, ceea ce se poate întâmpla o dată la 100.000 de nașteri și nu se poate detecta prin ecografie; o afecțiune uneori fatală, alteori benignă.) După tot acest carusel, băiețelul nostru în sfârșit a sosit aici! Primul nostru copil-curcubeu.

Și domnișoara noastră? Ea este un copil de pandemie – nu din întâmplare, ci în mod planificat. Ne-am dorit foarte mult să o avem cât mai aproape de fratele ei, așa că 1 an și 9 luni mai târziu, în mijlocul celui de-al doilea val de pandemie, s-a născut ea, sănătoasă și fericită, umplând sala și întreaga lume cu puterea vocii ei micuțe. Al doilea curcubeu din viața noastră.

Ce călătorie! Privind în urmă, ceea ce i-aș spune eului meu din trecut (și tuturor celor aflați încă în acea situație) este să fie răbdător și iertător, căci va veni și vremea să se bucure. Când? Nu putem ști. În ce fel? Nici asta nu știm. Poate fi exact așa cum ți-ai imaginat, poate fi la modul opus cu 180 de grade sau cu orice altă nuanță între ele. Secretul (pe care încă îl învăț și eu) este să navighezi în această incertitudine cu inima deschisă spre posibilități. La urma urmei, ce este sigur în viață, în afară de moarte?

Atâtea persoane aflate în această situație au povești similare, totuși fiecare este diferită și provocatoare în felul său. Când ești acolo, în miezul lucrurilor, încercând fără rezultat, sau poate ești după o pierdere sau mai multe, este ușor să cazi pradă capcanei mentale a disperării, gândindu-te la Acel Cineva Special pe care nu-l ai, care este copilul pe care ți-l dorești cel mai mult. Și asta e o prăpastie foarte rece și întunecată, pe care o cunosc prea bine.

Un alt mod în care te poți gândi la asta este: uită-te în jurul tău - ce anume ai, totuși? Este posibil să ai un partener iubitor, de care te-ai legat cu atât mai mult de când ați început această călătorie dificilă. Ai descoperit noi moduri de a fi împreună cu el/ea, ritualuri sau moduri de a vă face să vă simțiți speciali?

S-ar putea să ai un nou sentiment al puterii tale personale după toate greutățile pe care le-ai îndurat. Ai un nou mod de a vorbi cu tine, războinicul care ești?

Din astfel de vremuri dificile pot rezulta multe câștiguri neașteptate. Da, toate acestea pot părea mici în comparație cu greutatea pe care o porți. Dar! Nu există nicio modalitate de a cuantifica problemele sufletești, astfel încât un câștig să fie mai puțin valoros decât altul. Pur și simplu, orice te ajută să fii fericit și să mergi mai departe este ok. Și la un moment dat, pe acest drum, îți vei da seama ce persoană puternică ai devenit.

Iar pentru toți ceilalți, nu pot sublinia suficient: nu mai întrebați cuplurile când vor avea copii. S-ar putea să nu cunoașteți niciodată adevăratul preț pe care îl poate avea acest drum.

🎶 Pentru toate există o vreme, şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său.