(English version, below)

Mi-e tare drag să vânez pentru copiii mei cărți frumoase și, apoi, să-i văd cum le explorează (a se citi: ronțăie/răsfoiesc/morfolesc, după cum ne permite vârsta), să aflu pe care dintre ele le vor cere mai apoi pe repeat și cu ce idei le îmbrățișează ele mintea.

De la cărțile copilăriei noastre de optzeciști (”Bețișorul năzdrăvan”, poveștile de frații Grimm și grozavele ”Povești fermecate rusești”), până la Dr. Seuss, Eric Carle, Richard Scarry și alți autori contemporani de literatură pentru copii, trecând prin Usborne și alte colecții dedicate – le răsfoim pe toate. Ne-am bucurat și de abonamentul la Cartea cu Moț, a căror cutie lunară cu cărți atent alese pentru fiecare categorie de vârstă a fost pentru noi o cale excelentă de a descoperi noi autori și ilustratori de care nu mai auzisem până atunci.

În orice bibliotecă pitică, Julia Donaldson ar merita un raft întreg dedicat ei și minunatelor ei pagini ilustrate de Axel Scheffler (și nu numai). Nu vorbesc doar despre celebritatea incontestabilă, și binemeritată, a lui ”Gruffalo”, ”Zog”, ”Bețișor” (”Stickman”) sau ”Cel mai fain uriaș din oraș”. Sunt și alte titluri ale ei care mie, personal, mi-au dat fiorii pe care îi simt doar la cele mai bune romane. Și vorbim aici de cărți pentru copii!

Julia este printre autorii care trec, ocazional, dincolo de povestea pentru cei mici și ascund în narațiune câte un mesaj foarte clar către părintele din spate. Desigur, este un mesaj pașnic, deloc moralizator, chiar simpatic – exact ceea ce ți-ai dori să auzi cam pe când le citești juniorilor cu pasiune din cărțile colorate, adică la sfârșitul unei zile grele (cum sunt cam toate, nu?). Astfel de mesaje camuflate de încurajare, prietenie și apreciere destinate adulților am mai regăsit, ocazional, și în Dr. Seuss, și chiar în unele episoade din Bluey sau Peppa Pig (nu aruncați cu hardcovers).

”Cei cinci urâți”, apărută în limba română în cadrul colecției Litera Mică a editurii Litera, este o năstrușnicie de povestioară în versuri, dedicată tuturor celor care nu se simt frumoși.

Eroii cărții sunt cinci animale din savană care nu se bucură de o frumusețe tipică, una care să fie în ton cu ”splendoarea” leului, a păsărilor flamingo, a zebrei, a lui kudu, a leopardului și rinocerului. Cele cinci ”urâtanii”, care ajung să se împrietenească, sunt: antilopa gnu, hiena, vulturul nubian, mistrețul african și pasărea marabu african.

Fiecare animal din galeria ”urâților” intră în scenă cu un cântecel, pe ale cărui versuri noi am improvizat și o melodie:

”Suntem trei urâți, pocitanii tustrei –
Mai sluți decât noi n-ai găsi nici să vrei.
Nici ceaiul cu noi n-ai vrea să ți-l bei –
Suntem trei urâți, pocitanii tustrei.”

Toți acești marginali, plini de umor, autoironie și un sarcasm subtil adresat societății, pășesc prin savană ”speriind zeci de grauri” și intonându-și cântecul despre urâțenie, care le-a devenit un fel de mantră. Dar totul se oprește atunci când grupul celor cinci prieteni se întâlnește cu lumina din ochii puilor lor – pentru care ei nu sunt deloc urâți, ci dimpotrivă, niște ”dulceți” și ”mândreți”. De ce? Pentru că cei cinci urâți le sunt ”bune mame, buni tați”, cu alte cuvinte, sunt perfecți în ochii lor.

Ce-mi place mult la această carte este felul lejer în care vorbește despre o temă așa de incomodă precum imaginea de sine în societate. Este un subiect extrem de delicat, despre care, în unele situații, există șanse ca părintele să-i transmită copilului mesaje contradictorii prin exemplul personal.

Pe cât de important este ca cei mici să observe un adult sigur de sine, care se apreciază suficient de mult încât să nu se considere inferior celor din jur în nicio împrejurare, pe atât de complicat și nerealist este, uneori, să le oferim acest model. Este normal să fie greu să ai reacții optime de față cu copilul atunci când tu, la rândul tău, ca adult, te simți inadecvat sau deficitar într-un anumit context social, sau ”urât”, din varii motive. De fapt, presiunea socială este printre cei mai importanți factori de stres care au potențialul de a ne deteriora echilibrul interior și controlul reacțiilor pe care le avem față de copiii noștri, mai ales atunci când apare confruntarea cu stereotipul. De aceea este extraordinar de important să le citim copiilor astfel de cărți, care îi expun la niște situații incomode prin eroii lor, rezolvându-le într-un mod frumos și benefic.

Cartea ”Cei cinci urâți” le povestește copiilor despre cum aparențele uneori înșeală, despre faptul că fiecare ființă are rolul său în lume indiferent de aspectul fizic și despre cum iubirea înfrumusețează totul. În același timp, Julia Donaldson ne transmite nouă, adulților, un mesaj de încurajare și încredere, ancorându-ne în iubirea pe care copiii noștri ne-o poartă, indiferent de felul în care ne vedem pe noi înșine în oglindă.

EN:

The Ugly Five, by Julia Donaldson & Axel Scheffler

When it comes to children's books, we are little collectors. Our children's library grows in a year as much as ours, the adults' one, in… ahem… many, at least in terms of books on paper. I love hunting down beautiful books for my kids and then watching them explore everything (read: nibble/browse/chomp on, as age allows), as well as to find out which ones will be on repeat on our bedtime bookshelf, and with what ideas these books will embrace their little minds.

Starting from the beloved books of our 80’s childhood ("The Wicked Stick", Grimm's Stories, and the fantastic "Russian Enchanted Tales"), to Dr. Seuss, Eric Carle, Richard Scarry, and other contemporary authors of children's literature, via Usborne and other dedicated collections – we browse them all. We also enjoyed our subscription to Cartea cu Moț, whose monthly box of carefully selected books for each age group was an excellent way for us to discover new authors and illustrators we hadn't heard of before.

In any library for the littles, Julia Donaldson would deserve an entire shelf dedicated to her and her beautiful pages illustrated by Axel Scheffler (and others). I'm not just talking about the indisputable and well-deserved fame of "Gruffalo," "Zog," "Stickman," or "The Coolest Giant in Town." Her other titles gave me that kind of chills that I feel only with the best novels. And we're talking about children's books here!

Julia is among the authors who occasionally go beyond the story for the little ones and hide in the narrative a very clear message to the parent. Of course, it's a peaceful message, not moralizing, even lovely - exactly what you want to hear when passionately reading those colorful books to your juniors; that is, at the end of a hard day (as they all are, right?). Such disguised messages of encouragement, friendship, and appreciation for adults I have occasionally found in Dr. Seuss and even in some episodes of Bluey or Peppa Pig (don't throw the hardcovers at me).

"The Ugly Five", published in Romanian in the Litera Mică collection of the Litera publishing house, is a story in verse dedicated to all those who do not feel beautiful. The book's heroes are five savanna animals that do not enjoy a typical beauty, in tune with the "splendor" of the lion, the flamingo, the zebra, the kudu, the leopard, and the rhinoceros. The five "uglies", who become friends, are the wildebeest, the hyena, the Nubian eagle, the African wild boar, and the African marabou bird.

Each animal from the "ugly" gallery enters the scene with a song, on whose lyrics we improvised a little melody:

"We’re the ugly three; we’re the ugly three - 

the ugliest beasts that you’re likely to see!

You wouldn’t be tempted to ask us to tea,

We’re the ugly three, we’re the ugly three."

All these marginals, full of humor, self-irony, and subtle sarcasm directed to society, walk through the savanna "scaring dozens of starlings" and chant their song about ugliness, which has become a mantra for them. But everything stops when the group of five friends meets the light in the eyes of their children - for whom they are not ugly at all but, on the contrary, "sweet" and "proud." Why? Because the ugly five are "good mothers, good fathers"; in other words, they’re perfect just the way they are.

What I like about this book is the lighthearted way it discusses such an uncomfortable topic as self-image in society. It is a highly delicate subject, and there are high chances that the parent will send conflicting messages to the child through personal example.

As important as it is for the little ones to observe a self-confident adult who appreciates themselves enough not to feel inferior to those around them in any situation, it is so complicated, sometimes, to provide them with this model. It is usual for it to be challenging to have optimal reactions in the presence of the child when you, in turn, as an adult, feel inadequate or deficient in a particular social context or "ugly" for various reasons. Social pressure is among the most critical stressors that have the potential to damage our inner balance and control our reactions to our children, especially when we are confronted with stereotypes.

The book "The Ugly Five" tells children about how appearances are sometimes deceiving, about the fact that every being has its role in the world regardless of physical appearance, and about how love beautifies everything. At the same time, Julia Donaldson sends us adults a message of encouragement and confidence, anchoring us in the love our children carry for us and in the perfect gaze they give us, no matter how we see ourselves in the mirror.